Reguli în relaţia de cuplu (reguli care aduc şi eleganţă).

Am multa admiratie pentru cei care intuiesc singuri lucrurile pe care psihologia le analizeaza, incearca sa le clarifice si sa le transmita.

Nici mie nu imi plac „incursiunile” psihologiei in zone in care nu isi are locul.

Dar sunt persoane care din diferite motive, mai putin atragatoare, au nevoie de explicatii si argumentari in privinta unor subiecte.

Am cunoscut o persoana pentru care singura diferenta dintre o relatie de prietenie si una de cuplu era sexul.

Aceasta persoana rata, cel putin in acel moment, faptul ca exista intimitate emotionala, nu doar sexuala, ca exista un spatiu al cuplului si ca, din moment ce ai o relatie, este firesc sa indrepti spre partenerul tau lucruri de o anumita calitate pe care nu le indrepti spre un prieten, oricat de important ar fi acesta.

Fara sa simt nevoia de a justifica cuvantul „firesc”, pe care il consider potrivit aici, cred ca este firesc:

– sa consideri casa in care petreci timp cu partenerul drept un spatiu al cuplului. Poate ca este casa/chiria ta, deci ai dreptul de a decide cum sa arate, cine sa intre sau nu. Ok, dar nu putem sa privim aceste lucruri ca si cand am fi avocati. Nu ai un asociat intr-o firma langa tine, ai un iubit/o iubita. Chiar daca este spatiul tau, nu este ok sa ai mai multe lucruri care apartin unui fost partener decat ai de la partenerul din prezent. Nu e ok ca un fost partener sa isi lase des lucruri la tine pentru a le lua mai tarziu. Daca faci asta risti sa iti sabotezi relatia. Partenerul tau va simti ca altcineva intra in spatiul care va apartine, care apartine relatiei voastre, deci ca pe un lucru care pune distanta intre voi.

sa pastrezi unele ganduri si dezvaluiri pentru partenerul tau, pentru ca in acest fel creezi o situatie in care se poate dezvolta intimitatea dintre voi si deci legatura voastra. Evident ca sunt foarte bune si momentele in care discuti cu un prieten problemele pe care le ai in cuplu. Dar trebuie sa fie o limita si o anumita selectivitate si cand le sesizezi asta iti aduce eleganta.

– sa ii acorzi prioritate partenerului tau atat in lucrurile pe care le oferi, dar si in privinta lucrurilor pe care le ceri: timp, atentie, afectiune, ajutor. Daca ai un amic care se pricepe sa-ti schimbe un bec si vrea sa faca asta, e ok, statistic vorbind, sa il refuzi si sa ceri asta partenerului tau.

Problema regulilor este o problema a granitelor psihologice: inseamna a sti unde sunt preferintele mele, personalitatea mea, nevoile tale, nevoile relatiei noastre, inseamna a nu te pierde in personalitatea celuilalt sau in relatia voastra (asa cum se intampla in cazul dependentei emotionale).

A stabili granite, linii de demarcatie, inseamna a oferi un mediu constant, un cadru de crestere, asa cum celula are peretele celular iar fatul are placenta.

Cand vorbesc de reguli si de granite nu ma refer la unele omniprezente, nevrotice sau venite din dorinta de autoritate si de putere. Tipul asta de reguli ma infurie si e ok daca te infurie si pe tine.

Am in vedere acel tip de reguli care aduc ordine, nu confuzie, si permit dezvoltarea unei relatii, de orice natura ar fi ea.

Acest tip de reguli le vad ca fiind hranitoare, asa cum se intampla cand stabilesti ca regula sa uzi o planta o data la doua zile, nu mai des (ii dauneaza) si nici mai rar (poate sa se usuce).

Sunt convins de faptul ca o aversiune fata de reguli este semnul unei imaturitati emotionale, asa cum vedem la copil in perioada in care il ia pe „Nu” in brate. Doar ca pentru copil aceasta atitudine este un stadiu firesc in dezvoltarea sa, in timp ce, pentru adult, aceasta atitudine este semnul unei „ramaneri in urma” (ketchup!).

A accepta faptul ca exista reguli este si semnul faptului ca nu fugi de angajament, lucru fara de care nu exista nicio relatie de cuplu serioasa. Si frumoasa.