Matematica relatiilor: 5 la 1, pronostic pozitiv.

Psihologia si relatiile de cuplu au o matematica a lor. Ma bucur ca e asa, macar pentru faptul ca la matematica n-am stat prea bine niciodata.

Hai sa ne imaginam ca in relatia ta de cuplu ai facut o gafa mare. Si sa fim optimisti si sa spunem ca partenerul vrea sa fie cu tine in continuare. Pentru ca iti doresti sa repari lucrurile, vei face ceva anume. Poate ca vei fi mai atent sau vei pune propriile nevoi in plan secundar. Si aici intervine formula „5 la 1”: vei renunta la filmul care iti place, clubul care iti place, excursia sau mai stiu eu ce, in favoarea preferintelor partenerului. Daca vei renunta o data la preferinta ta iar a doua oara vei spune „hei, dar data trecuta am renuntat, nu facem si ca mine?” inseamna ca ramai cu o datorie. Si astea se strang.

Egalitatea este o pozitie pe care nu ne-o permitem mereu. Ea nu vine mereu de la sine, nu e „by default” si nu se intretine singura. Iar cand gafele sunt mari, iti pierzi dreptul la ea, cel putin pana la o alta ordine a lucrurilor.

Nu ai dreptul mereu, mai ales dupa o gafa, sa ceri pe masura lucrurilor pe care le oferi. Dinamica este mai asemanatoare creditelor oferite de o banca. Nu trebuie sa iti placa exemplul sau sa fie mai romantic, trebuie doar sa fie valabil. Banca cand te crediteaza (cum te crediteaza si un partener dupa ce ai facut o greseala -adica are incredere in tine ca o sa schimbi ceva) asteapta o suma peste cea imprumutata.

Acelasi raport de 5 la 1 (experiente pozitive/experiente negative) este semnul unei relatii suficient de puternice incat sa treaca peste perioade mai grele, dar si peste conflictele firesti ce apar in orice relatie.

Cel putin asa sustine Gottman. Dar dupa cate masuratori a facut el partenerilor (tensiune arteriala, ritm cardiac, reflex psihogalvanic, expresii faciale, indicatori psihologici) eu il cred. Tot el sustine ca poate prezice cu o acuratete de peste 90% care cuplu va rezista si care se va desparti. Si aici il cred, pentru ca se uita unde trebuie (critica, invinovatire, dispret, atitudinea defensiva).

Mie imi place foarte mult ca atunci cand iau o informatie din psihologie sau vad o dinamica psihologica sa ii caut un corespondent, o analogie in alt domeniu. In acest fel gasesti unele confirmari. Si am gasit de multe ori analogii in electronica, medicina, astronomie (dependenta emotionala, individuatie si gravitatie) sau fizica (entropie, principii din termodinamica). Vorbesc de exemple limitate, ca nu sunt maiastru.

Pentru a construi ceva e nevoie intotdeauna de mai mult efort decat pentru a distruge sau a mentine. Trebuie sa ai anumite cunostinte pentru a construi un obiect/ o relatie, in timp ce pentru a distruge nu e nevoie sa stii chiar nimic (daca e nevoie de cativa ani sa fie construit un satelit, il pot face praf in 20 de minute).

Inertia sau regresia ne asteapta la colt in fiecare zi.

D-asta ador o replica din True Detective:

„Infidelity is one kind of sin, but my true sin was inattention”.