De ce m-am supărat pe unii psihologi. Supărați-vă și voi!

Ca evolutie fireasca, un psiholog incepe sa ia distanta intr-o anumita masura si in unele privinte fata de figurile importante din formarea sa. Asta inseamna ca asupra ideilor pe care le preia, persoana le acorda o nota personala (asta daca nu pornesc orientari noi in psihologie). Cred ca acest lucru este inevitabil, in aproape orice profesie, altfel ar insemna sa lucrezi cumva dupa o reteta, dupa stilul sau convingerile unei alte persoane.

A-ti gasi propriul stil si propriile idei este un semn de maturizare profesionala, de autonomie la nivelul ideilor, de individuatie si nu de dependenta fata de o figura din formarea de psiholog sau de stagnare. Asta e motivul pentru care mi se pare firesc sa vad continut personal pe blogurile de psihologie.

Chiar daca nu avem mereu idei originale, exista ceva util in traducerea intr-o forma mai simpla, in exemplificare si in raspandirea informatiei (studiile, concluziile, cercetarile altora).

Ce nu pot sa accept este continutul superficial si complet impersonal al unor pagini. Am vazut pagini unde erau postate melodii, poze personale, idei religioase din abundenta si foarte multe poze cu mesaje „dragute” si la fel de inutile. Nu e nevoie sa fii psiholog ca sa dai share acestora.

Ce sens are si cat de util este sa pui pe pagina de psiholog poze cu rujul preferat, horoscopul de dimineata, cafeneaua preferata, poze in care crezi tu ca arati foarte bine? Ai o pagina personala, le poti pune acolo.

In loc sa-ti faci selfie, nu ar fi mai bine daca ai face poze cu telefonul unor carti care ti-au atras atentia?

Vad o poza „motivationala” cu un fluture care este legat de o piatra si incearca sa o traga. Zeci de like-uri. Dar textele, studiile care au nevoie sa le acorzi mai multa atentie si care sunt rezultatul unui efort intins pe mai multi ani aproape ca sunt ignorate.

Eu cred ca un continut superficial si impersonal al unui blog este expresia superficialitatii in gandire sau abordare a acelei persoane.

De cele mai multe ori like-urile sunt voturi, sunt confirmari. Merita sa te gandesti daca promovezi un continut superficial. Ai fi multumit sa ai in fata ta in cabinet, ocupandu-se de tine, aceasta superficialitate?

Poate ca in unele cazuri si diplomele si formarile (care nu ma mai impresioneaza) in loc sa se transforme in experienta si in perspective care sa poarte o amprenta personala, se transforma in niste poze „dragute”.


Când părintele spune „vreau să fim prieteni”.

Am auzit atatia parinti spunand copilului „dar eu vreau sa fiu prietenul tau, sa fim prieteni, sa nu-mi ascunzi lucruri”.

Cateva observatii scurte:

– Daca cineva simte nevoia sa intareasca ideea de prietenie, inseamna ca exista deja indepartare si un dezechilibru. Daca suntem prieteni si relatia noastra e ok, nu e nevoie sa subliniez ca as vrea sa nu-mi ascunzi lucruri si sa fim apropiati.

– Foarte putini parinti se intreaba care este partea lor de raspundere pentru distanta care a aparut intre ei si copii. Asta pentru ca in mintea parintelui rolurile si regulile sunt deja stabilite (unilateral): copilul trebuie sa imi spuna cat mai mult din ceea ce face, ce gandeste, parintele stie mereu ce e mai bine pentru copil, iar autoritatea mea de parinte nu poate fi pusa la indoiala (dar macar analizata? Discutata?).

– Prietenia presupune egalitate, nu ierarhie, control sau impunerea unor reguli (impunere pe care parintele trebuie sa o faca, fiind un atribut important al rolului sau). Pentru parinte va fi mereu dificil sa fie si prieten si sa ramana in rolul de parinte.

– Foarte multi parinti, atunci cand cer copiilor mai multa deschidere, vor de fapt sa aiba mai multa informatie si poate si control.

Un copil are nevoie sa pastreze secrete fata de familie! Imi pare rau ca foarte putini parinti inteleg aceasta nevoie fireasca. Sunt acele subiecte/probleme in care parintele trebuie sa fie implicat, sigur ca da, pentru ca experienta/prezenta parintelui sunt necesare. Dar in afara acestor probleme de ce ar insista un parinte sa nu i se ascunda nimic? Cum ai reactiona tu, ca adult, daca ti s-ar cere sa comunici totul altcuiva?

– A ascunde, a nu comunica totul parintelui este o espresie a nevoii de intimitate si un pas de dorit in evolutia armonioasa a oricarui copil. Asa cum adultii au nevoie de intimitate, la fel au si copiii. Un copil are nevoie de o anumita distanta fata de familie pentru a-si construi identitatea.

Un prieten, care acum este tatic, mi-a povestit cum in copilarie avea un geamantan in care isi tinea incuiate  cateva lucruri importante pentru el. Iar mama lui nu suporta ideea ca el sa aiba lucruri pe care sa le tina incuiate (ii spunea ca o scoate din minti).

Asta este ideea esentiala: acele obiecte nu erau importante, in sine, pentru mama (nu erau bani, acte, obiecte de valoare). Mama era suparata de ideea ca fiul are un fragment din viata pe care o vrea doar pentru el si ca ea nu are control.

Acest prieten mi-a spus ca atunci cand fiul lui va fi putin mai mare ii va oferi o cutie cu cifru in care copilul sa isi pastreze lucruri importante pentru el. Este ca si cum i-ar transmite fiului: „stiu ca vei avea cateva lucruri pe care nu vrei sa le impartasesti cu mine. E in regula, si eu am avut. Ai acest drept, sa fii o persoana diferita de mine si nu simt nevoia sa te controlez”.

Admirabil, nu?


„Dragostea este nu doar o experienta emotionala ci si un act de vointa”

DA!

„A inceput o noua saptamana! Te-ar interesa o (foarte) scurta meditatie asupra enigmaticei probleme a dragostei? (ca si cum nu te-ai gandi tu suficient)

Daca nu ai reusit inca sa faci diferenta intre nevoi si dorinte voi face apel la distinctia realizata de un nespecialist (caruia nu i-am cerut aprobarea pentru aceasta dezvaluire si sper sa nu afle desi aproape sigur ma insel) in psihologie:

“My guess is- dorintele sunt niste nevoi mai mici, superficiale si rasfatate, iar daca te asezi intr-un colt si astepti sa iti treaca de obicei functioneaza.”

Este cea mai frumoasa (poetica) diferentiere pe care am auzit-o pana acum. Si adevarata, pe deasupra!

Acest mic mister fiind elucidat iata si ceea ce ar putea fi dragostea:

O experienta subiectiva care permite plasarea nevoilor si dorintelor tale la acelasi nivel cu nevoile si dorintele persoanei pe care o iubesti.

Cand vei impartasi aceasta definitie altora te rog sa dai nume, da? (nu cum am facut eu) De asemenea, iti propun sa observi ca nu am spus „la un nivel mai inalt”, adica dorintele si nevoile celuilalt sa conteze mai mult decat dorintele si nevoile tale. Aceasta nu este dragoste ci sacrificiu nevrotic.

Nici reciproca nu este valabila: a aseza nevoile si dorintele tale mai sus decat ale celui sau celei pe care o iubesti. Acesta nu e decat un fel de a fi absorbita de tine insati in timp ce iti imaginezi ca iubesti pe cineva.

Mai ramane o minuscula problema de masurare/evaluare: cum stii daca sunt sau nu la acelasi nivel? Eh, nu te vei impiedica tu in atata lucru!

http://d1mpb3f4gq7nrb.cloudfront.net/img/toons/cartoon5004.png ”

Articolul este de pe pagina: http://www.scoala-de-psihologie.ro/ 

Un blog de psihologie pe care il recomand si care ma nelinisteste, intr-un fel bun, de ficare data cand il citesc.

 


“The less gender differentiation, the less sexual desire.”

– “The less gender differentiation, the less sexual desire.”

– “most of us get turned on at night by the very things that we’ll demonstrate against during the day.”

– „no matter how well husband and wife communicate with each other, no matter how sensitive they are to each other’s emotions and work schedules, the wife does not find her husband more sexually exciting, even if she feels both closer to and happier with him.”

Intregul articol aici:

http://www.nytimes.com/2014/02/09/magazine/does-a-more-equal-marriage-mean-less-sex.html?smid=fb-nytimes&WT.z_sma=MG_DAM_20140206&bicmp=AD&bicmlukp=WT.mc_id&bicmst=1388552400000&bicmet=1420088400000


„- How come girls know about sex before boys do? – Because they have to.”

As vrea sa dezvolt putin un post trecut (pe pagina de Facebook), unul legat de psihologia evolutionista, care desi contine putine cuvinte spune foarte multe:

„- how come girls know about sex before boys do?
– because they have to.”

True Detective, HBO.

Ma atrage foarte mult psihologia evolutionista pentru ca reuseste sa impace psihologia cu evolutionismul, neurostiintele si biologia.

Iar intr-o stiinta cum este psihologia, in care obiectele nu sunt concrete, deci exista un nivel mare de subiectivitate, este nemaipomenit cand reusesti sa vezi cum un fenomen are sens (acelasi sens) privit din perspective/discipline diferite. Este ca si cum primesti dovezi din mai multe directii.

Orice orientare psihologica si orice psiholog care ignora interdependenta biologie-psihologie se afla, cum imi place mie sa zic, pe arătură! Este ca atunci cand incerci sa estimezi distanta unui obiect sau profunzimea unui spatiu privind doar cu un ochi.

Fetele isi dezvolta mult mai repede decat baietii abilitatile sociale. Pubertatea apare mai devreme la fete decat la baieti.

O femeie ovuleaza doar aproximativ 300 de ovule de-a lungul vietii ei. Un barbat elibereaza intre 200-500 milioane de spermatozoizi la o singura ejaculare.

O femeie nu poate elibera mai mult de un ovul pe luna. Un barbat, intr-o luna… ma rog, ai inteles ideea.

Daca ai 300 de lei vei fi intotdeauna mai atent spre ce ii indrepti, vei fi selectiv, vei stabili prioritati, vei fi reticent si vei avea nevoie de unele asigurari sau argumente inainte de a-i investi. Cu atat mai mult cu cat timp de 9 luni acea investitie va face parte din tine.

Daca un barbat fecundeaza un ovul, poate sa faca acest lucru si peste cateva ore. Costurile sunt minime pentru corpul lui si nici de risc de depresie postpartum n-am auzit. O femeie insarcinata va purta sarcina 9 luni, va fi mai vulnerabila, corpul ei va hrani copilul, va suporta o scadere semnificativa de calciu, pierdere de par, o perioada nu va putea lucra (deci ii poate diminua autonomia). Astea sunt motivele pentru care o femeie are nevoie de mai mult timp si trebuie sa fie pregatita, inaintea unui barbat, pentru a sti pe cine sa aleaga si fata de cine sa-si arate vulnerabilitatile (ah, ce romantic sunt).

Este momentul in care trebuie subliniat faptul ca diferentele de natura biologica dintre femei si barbati se manifesta in mod necesar si la nivel psihologic.

Este firesc ca o femeie sa aiba nevoie de asigurari constante, de atentie, de confirmari. Chiar daca nu este insarcinata aceste predispozitii exista in mintea ei si o fac mai atenta. Este firesc ca ea sa fie selectiva fata de atentia mai multor barbati, sa aleaga. Este firesc ca ea sa spuna, cel putin la inceput, de cateva ori “Nu”. Este firesc ca un barbat sa insiste si sa fie stabil si constant fata de ea.

Daca ai un punct de vedere despre feminism, tine cont de biologie. Este absurd sa pui accent doar pe conditionari culturale, in conditiile in care corpul si mintea noastra s-au format in zeci de mii de ani iar unele formatiuni neuronale ne-au ramas aproape neschimbate.

(Toate aceste nevoi, predispozitii sau informatii nu anuleaza, dupa cum vedem, nota romantica/sentimentala a relatiilor. Si nici conditionarile sociale/culturale. E vorba de a intelege mai bine cum functionam si de ce avem unele nevoi)


Jung, totusi actual?

„This suggests that experiences/information are somehow transferred from the brain into the genome, allowing them to be passed on to later generations.”

Jung vorbea despre inconstientul colectiv in urma cu 70 de ani, adica facea distinctia dintre continuturi psihice personale si acele continuturi psihice pe care le mostenim si sunt cumva comune.

Inca ii mai sunt contestate unele idei, dar uite ca vin unele descoperiri de genetica si epigenetica si le mai confirma.

In secolul 19 Ignaz Philipp Semmelweis sustinea ca inainte de operatie chirurgii ar trebui sa se spele pe maini, intuind existenta unor microorganisme ( deci fara sa aiba dovezi, dar folosindu-se totusi de statistica). Comunitatea stiintifica de atunci s-a simtit chiar ofensata de o astfel de idee.

Vad de multe ori cum oamenii simt nevoia de „aprobare” din partea unor studii pentru a-si da voie sa accepte o idee, in afara cadrului academic.

Asta imi aduce aminte de experimentul in care o persoana aplica socuri electrice din ce in ce mai mari unei alte persoane, pana cand aceasta striga dupa ajutor sau lesina, doar pentru ca asa ii spunea o alta persoana imbracata intr-un halat (semn al autoritatii).

Propun un studiu care sa demonstreze un lucru evident: ca evolutia unei plante depinde, printre altele, de calitatea solului in care isi are radacinile si de mediul in care se dezvolta. Poti inlocui oricand „planta” cu „copil” si „sol” cu „linia transgenerationala”.

Nu subestimez valoarea acestor cercetari si munca investita. Este intotdeauna mai bine sa stii cum anume se desfasoara un fenomen. Dar poate ca unele persoane ar mai scapa de atitudinea de misionar atunci cand isi promoveaza ideile.

http://www.sciencegymnasium.com/2014/01/scientists-have-found-that-memories-may.html