Prejudecăți despre psihologi.

As vrea sa enumar unele prejudecati, sa explic de ce ar fi foarte bine ca aceste acestea sa dispara si sa mentionez cateva calitati ale psihologilor.

Prejudecati/Iluzii:

-psihologii pot cunoaste o persoana dupa doar cateva minute de dialog. Nu, dar un psiholog isi poate face o idee in legatura cu structura de baza a personalitatii acelei persoane, asta daca discutia este ceva mai lunga si sunt atinse unele teme. Altfel, pot fi doar intuitii, multe dintre ele riscand sa fie biasuri.

– chiar si in timpul liber, iesit in oras cu prietenii, psihologul este intotdeauna atent la trasaturile si personalitatea celor din jur. Este adevarat ca observi unele lucruri, dar in lipsa altor demersuri se intampla des sa nu-ti poti dezvolta acele observatii si cu atat mai putin sa le poti testa, adica sa vezi in ce masura sunt adevarate. O analiza psihologica cere efort si atentie. Daca stai cu prietenii in oras nu te intereseaza asta.

– intr-o relatie de cuplu un psiholog stie intotdeauna mai bine cum stau lucrurile si acesta isi analizeaza constant partenerul. Nu! Si psihologii ajung sa fie subiectivi. Si psihologii, in loc de a sta sa analizeze nu stiu ce gesturi, prefera confortul, atentia primita, caldura si sexul pe care le gasesti intr-o relatie. Si psihologii se infurie, ajung sa spuna lucruri nepotrivite si sufera in urma unor conflicte. Oare nu exista si psihologi divortati? Imi aduc aminte de un caz in care o persoana care suferea de o forma de schizofrenie s-a vindecat si apoi a devenit psiholog. Ce zici?

– psihologii au relatii de cuplu calculate si reci, stiu exact de ce aleg un partener si de ce s-au indragostit de el. Ce tampenie!

– un psiholog, daca are dificultati personale… de fapt nu are dificultati personale, ca doar e psiholog. Fals. Psihologii cand au dificultati care necesita atentia si informatiile psihologiei… merg la alt psiholog. Pentru ca este nevoie de relatia cu Celalalt pentru a deveni constient de unele lucruri. Dupa cum ai vazut, sa citesti o carte despre o problema nu inseamna ca asta o si rezolva. De fapt suntem obligati sa mergem la psiholog inainte de a avea clienti, in ideea de a reduce cat mai mult propria subiectivitate atunci cand ascultam si tratam nevoile unui client.

– un psiholog nu are agresivitate. Serios? Daca nu te mira faptul ca un psiholog are doua maini si testosteron in sange, de ce te-ar mira ca un psiholog are si el nivelul lui de agresivitate? Agresivitatea este un instinct natural, la fel ca sexualitatea. La baza asertivitatii sta agresivitatea. Depinde de modul in care o folosesti.

– un psiholog nu fumeaza si nu bea alcool. Really? Prefer sa fiu un psiholog care fumeaza, dar care isi face exercitiile fizice si poate sa alerge o ora, decat sa fiu unul care nu fumeaza, dar sta sa lesine daca alearga 15 minute sau urca cinci etaje (sau supraponderal).

– un psiholog nu poate sa faca consiliere psihologica cu partenerul sau, cu rude, prieteni sau persoane pe care le cunoaste bine. Nu functioneaza. Asta nu e o  iluzie, e doar o informatie.

– un psiholog stie ce e mai bine pentru un client (deci pentru viata altcuiva), ce decizie e buna, ce valori sunt cele mai importante. Nici nu o sa ma obosesc sa explic prea mult aici. Cum adica un om sa ia decizii pentru un altul intr-o relatie psiholog-client? Si daca ai gasit un mecanic auto foarte priceput, care stie foarte bine cum merg „rotitele” unei masini, istoria evolutiei motoarelor si are si ceva cultura generala, inseamna asta ca e ok sa iti zica ce drumuri sa faci tu cu masina ta?

Acum ca am clarificat unele iluzii, dar nu am redus persoana psihologului, vreau sa arat si cateva calitati ale psihologilor:

– un psiholog este obiectiv atunci cand discuta cu un client despre ideile, valorile si sentimentele sale. Si reuseste cumva sa aduca aceasta obiectivitate si de partea clientului, atunci cand acesta are nevoie de ea pentru a lua decizii. Subestimezi aceasta calitate daca crezi ca e un lucru usor.

– un psiholog are suficiente cunostinte legate de modul in care functioneaza mintea noastra, despre cauze, despre tipare in gandire, blocaje si alte mecanisme psihologice.

– un psiholog are suficiente abilitati incat sa faca ordine in experienta emotionala, in gandurile si interpretarile pe care un client le da propriilor evenimente/experiente.

– psihologul are structura unei persoane care poate sa accepte mai usor o persoana cu valori diferite si alte trasaturi negative pe care de cele mai multe ori chiar clientii le resping la propria personalitate.

– un psiholog are capacitatea de a sti cand sa taca si cand si cum sa puna intrebari esentiale, intrebari care sa te duca la raspunsuri la care nu te-ai gandit. Cred ca undeva pe la 40% din munca unui psiholog sta in aceasta abilitate. Asta din cauza ca de regula, noi, oamenii alegem aceleasi tipare in gandire, aceleasi carari si cam evitam sa ne punem intrebari grele.

Ar fi un exercitiu bun pentru oricine sa se intrebe: de ce as vrea ca psihologul la care merg sa fie un om aproape desavarsit? Aproape toate raspunsurile ar conduce inevitabil la conturarea unei relatii in care cel evoluat ii spune celuilalt cum si ce sa faca.

In „cinstea” acestor iluzii o sa imi deschid o bere! (diseara, cand o sa ajung acasa).

Pe aceeasi tema am scris si textul asta:

https://costinjelea.wordpress.com/2013/12/28/despre-imaginea-idealizata-a-psihologului/

 

Nu as vrea sa mi se puna in frunte o imagine atat de frumoasa, cum nu as vrea nici una saraca:

1044011_519390384841875_739224348_n