Consilierea de cuplu.

– O consiliere de cuplu este mai mult decat o consiliere individuala la care participa doua persoane. Nu mai lucrezi doar cu doua persoane, lucrezi cu un mic sistem.

– Partenerii trebuie sa aiba obiective comune (sau unele care se completeaza).

– Faptul ca un partener este de acord sa vina la consiliere (deci nu este initiativa lui) nu inseamna neaparat ca este pe deplin implicat.

– Este esential ca psihologul sa nu faca aliante in mod constient sau inconstient cu un partener. Psihologul trebuie sa ramana mereu impartial in toate momentele: cand apar acuzatii, cand sunt programate consultatiile, cand unul dintre parteneri intreaba „nu esti de acord cu mine?”, cand unul dintre parteneri zambeste asteptand inapoi de la psiholog un zambet care sa ii confirme o alianta de moment.

– Intr-o sedinta de consiliere de cuplu vor fi totusi momente in care unul dintre parteneri va simti ca psihologul face o alianta cu el. Aceste momente sunt cele in care un partener isi recunoaste deschis un defect iar psihologul trebuie sa sublinieze aceasta dezvaluire. Cu riscul unei aliante „percepute” de celalalt partener, este important ca psihologul sa faca acea subliniere pentru ca in acest mod mediaza trecerea spre asumarea acelui defect.

– Uneori o consiliere de cuplu trebuie sa aiba un stadiu in care sa se transforme in consiliere individuala: partenerii sa vin pe rand la consiliere, cu atat mai mult in cazurile in care exista foarte multe conflicte (unii parteneri „strang” material in timpul unei sedinte doar pentru a-l folosi impotriva celuilalt in afara sedintelor). Confidentialitatea ramane valabila in ambele cazuri (si daca esti un psiholog care nu joaca poker vei putea macar sa iti exersezi mimica si reactiile).

– Este esential sa lucrati cu psihologi fata de care rezonati, pe care ii simtiti mai prietenosi inca din primele sedinte. Nu vorbesc de psiholog si de cat de prietenos este el ca persoana, vorbesc de senzatia pe care o aveti voi in prezenta acestuia. Un studiu mai vechi spunea ca rata de succes a terapiei depinde in primul rand de calitatea relatiei pe care o ai cu psihologul si abia apoi de studiile/pregatirea/experienta acestuia.

– Este nerealista asteptarea ca durata consilierii sa fie mica. In momentul in care un cuplu apeleaza la consiliere unele patternuri au devenit deja rigide, tensiunile s-au acumulat, la fel si resentimentele.

– In mod paradoxal tocmai partenerul mai responsabil si mai constient, poate tocmai cel fata de care a gresit celalalt partener, trebuie sa dea si mai mult (rabdare, incredere, resurse).

– Rolul psihologului nu este de a-i impaca pe parteneri, nici de a-i desparti. Singurul rol al psihologului este de a-i ajuta sa vada lucrurile mai clar, sa comunice si sa-si dezvolte anumite trasaturi.

Sunt cateva idei importante in consilierea de cuplu. Scrise in fuga, nu le-am legat bine astfel incat sa fie o „poveste” usor de citit.

Faceti-va singuri povestea!😉