De multe ori clientii isi testeaza psihologul.

Clientii fac asta in mai multe moduri: pun intrebari pentru care au deja raspunsuri, uita ca psihologul a spus ca ora se apropie de sfarsit, testeaza cunostintele psihologului aflate dincolo de problemele discutate, sunt atenti la gesturile si postura psihologului.

Nu ma grabesc sa vad in aceasta tendinta fenomenul de rezistenta descris pentru prima data de psihanaliza.

Pana la un punct, vad aceasta nevoie de a testa psihologul ca pe o nevoie fireasca a clientilor de a se asigura ca persoana care da structura unui proces este suficient de sigura pe ceea ce face. Daca ai o masina scumpa la care tii, te-ai simti confortabil sa o dai pe mana unui sofer nesigur pe el?

Sunt terapii din care clientul pleaca pur si simplu, nu pentru ca psihologul nu ar avea suficienta experienta, dar pentru ca este perceputa o nesiguranta a acestuia din urma. Intr-o astfel de situatie un client pleaca pentru ca simte ca nu va „continut”, cu bune si rele, de catre psiholog.

Clientii au nevoie de multa acceptare din partea psihologului si sunt constienti de aceasta nevoie. Ei sunt totusi mai putin constienti de nevoia de a simti ca psihologul este capabil de a-si impune intr-un mod adecvat controlul.

In lipsa controlului subtil adus de psiholog, un client nu va intra niciodata in zonele neplacute, adica exact teritoriul in care trebuie sa aduca lumina.

Iar din aceste momente in care clientul isi testeaza psihologul se mai obtine ceva: un sentiment al valorii. Si toti clientii se afla intr-un cabinet pentru acest sentiment.

Spre binele lucrului pe care il are de facut in consiliere, clientul ar face bine sa diferentieze intre generozitatea si incapacitatea de a pune limite, intre sensibilitate si slabiciune, intre libertatea oferita si incapacitatea de a controla, intre ascultare activa si neimplicarea psihologului.

Spre binele relatiilor terapeutice, psihologul ar face bine sa stie cand sa fie ferm, cand sa intrerupa clientul, cand sa isi tina clientul intr-un moment neplacut (poate pentru amandoi), cand sa fie critic sau cand sa intareasca regulile.