Părinții ca psihologi.

Am vazut cateva anunturi pentru grupurile de parenting al caror obiectiv este de a prezenta parintilor informatii si metode prin care acestia sa-si sprijine copiii pentru o dezvoltare armonioasa.

Din cazurile de specialitate pe care le-am citit si din experienta proprie stiu ca in echipa psiholog-parinte, nu psihologul este cel care aduce schimbarea si o sustine, ci parintele.

Poate ca suna ciudat, avand in vedere ca mergem la psiholog atunci cand ne dorim anumite schimbari, dar trebuie sa fim atenti la intregul proces al schimbarii. Psihologul este cel care analizeaza relatiile pe care copilul le are cu familia, scoala, prietenii si care aduce cunostinte noi. Dar implementarea si sustinerea pe termen lung a schimbarilor va depinde aproape intotdeauna de parinte. Parintele preia informatiile si le trece prin filtrul propriilor credinte sau blocaje. Mesajul pe care psihologul il aduce, va ajunge acasa intr-o forma data de personalitatea parintelui.

Daca un copil are nevoie de consiliere psihologica, el va sta impreuna cu un psiholog cateva zeci de minute intr-o saptamana, in restul timpului intorcandu-se la mediul in care a aparut acea problema. Parintii care au copii cu diferite forme de autism si nu inteleg aceasta tulburare gresesc de cele mai multe ori. Rezultatele pe care un terapeut le obtine in cateva saptamani, in cazul copiilor cu autism, pot fi anulate complet printr-un simplu gest al parintelui, aparent inofensiv (de exemplu atunci cand ii ofera copilului o ciocolata fara nicio cerinta).

Adultii pot sustine schimbarile initiate in cabinetul psihologic, in cele 50 de minute alaturi de psiholog, pentru ca acestia au Eul mult mai puternic in comparatie cu cel al copilului si granite psihologice definite mai bine.

In foarte multe cazuri nu este suficient sa ii explici unui parinte de ce copilul are nevoie de unele schimbari. Un curs de parenting va fi intotdeauna mai bun in comparatie cu informatiile pe care un parinte le culege dintr-o carte de parenting. De regula constientizarea apare atunci cand o situatie este analizata intelectual, dar sunt prezente si emotiile. Din acest motiv uneori parintele are nevoie sa intre, pentru cateva momente, in „rolul” copilului sau, lucru posibil prin exercitii simple folosite in consilierea psihologica.

Psihologii specializati in consilierea psihologica a copiilor stiu ca unii parinti, care isi aduc copilul la psiholog, sunt convinsi ca problema copilului este doar a lui, nu a familiei sau a mediului in care acesta creste. Este ca si cum ai spune ca dezvoltarea unei plante nu depinde deloc de calitatea pamantului in care isi are radacinile (totusi unele cercetari de genetica comportamentala echilibreaza acest punct de vedere).

Acolo unde este posibil, schimbarile pe care le dorim sa le aducem in personalitatea copiilor (stabilitate emotionala, sentimentul de siguranta, increderea in sine) trebuie sa fie dezvoltate in primul rand in personalitatea parintilor, pentru ca acestia sa le interiorizeze, sa le aduca si sa le mentina in familie. In acest fel schimbarea in mediul familial va fi mult mai naturala si stabila pe termen lung.