Cu cartile pe masa.

Puneti la indoiala mereu ideile pe care un psiholog le are despre ceva din personalitatea voastra. E bine sa aveti aceeasi atitudine si cand vine vorba de interpretarile pe care vi le ofera in urma sedintelor de consiliere pe care le aveti. Faceti asta nu intr-un mod defensiv sau inadecvat, dar pentru a testa acele idei sau concluzii in realitate. 

Daca ii spui psihologului „am senzatia ca in acest timp in care am venit la consiliere s-au schimbat foarte multe lucruri in mine”, ar fi foarte bine sa iti raspunda „Le poti enumera ? Ce anume? Hai sa le luam pe rand si sa vedem care sunt schimbarile concrete. Ce era inainte si acum nu mai e sau cum s-au schimbat unele relatii pe care le ai ?”. 

In cazul in care psihologul uita sa te intrebe asta probabil e prea receptiv (contaminat ?) fata de entuziasmul tau si incantat de ideea ca venind la el au aparut unele schimbari.

Chiar si discutiile purtate in contradictoriu cu psihologul tau sunt foarte utile. Aici nu este loc de suparare sau de orgoliu. Astfel de momente nu doar ca ofera un feedback uneori esential pentru amandoi si pentru munca voastra, dar odata depasite fac relatia dintre voi sa fie mai sincera si ceva mai puternica. Din pacate nu sunt multi psihologi si nici clienti care sa aiba curajul sa faca asta in mod deschis.

Daca vrei sa aprofundezi poti citi despre eroarea fundamentala de atribuire, despre proiectie si despre etichetele iatrogene. Sau ma poti crede pe cuvant. Hm ?