Proiecția.

In consilierea psihologica s-a vorbit foarte mult despre proiectie si pe buna dreptate, pentru ca ea poate deveni un obstacol intre client si psiholog. La fel de bine, poate deveni si o sursa pretioasa de insight-uri si idei utile. Cu certitudine insa, proiectia este un mecanism psihologic care invarte mult mai multe „rotite” in mintea noastra decat am fi dispusi sa credem.

Prin acest mecanism atribuim altora propriile noastre idei, emotii, convingeri sau trasaturi de care nu suntem constienti. Atribuirea este de cele mai multe ori tot inconstienta si se desfasoara cu naturalete, fara sa ne dam seama de ea, asa cum ne obisnuim cu un sunet de fond pe care in timp ajungem sa il ignoram. Chiar si psihologilor cu ani de experienta in consiliere li se intampla uneori.

De ce este important sa stim ca mintea noastra face aceste atribuiri? Pentru ca acestea sunt un filtru prin care ii vedem pe ceilalti, un filtru in functie de care ii evaluam, ii acuzam sau ii admiram, fata de care ne deschidem sau ne distantam. Cu alte cuvinte ii percepem pe ceilalti nu asa cum sunt ei, dar in functie de
ceva din interiorul nostru.

Un exemplu:

Cineva a trecut printr-o relatie de cuplu in care a avut unele conflicte cu partenerul. O parte din emotiile acelea nu au disparut. Daca aceasta persoana se va afla in situatia de a discuta cu un prieten care are o problema asemanatoare in propria relatie de cuplu, este posibil sa nu fie obiectiva, sa ofere sfaturi sau sa evalueze in functie de propria experienta trecuta.

Situatiile in care sunt cele mai mari sanse sa atribuim altora continuturi psihologice care nu le apartin:

– in toate relatiile incarcate emotional;
– in cele mai multe cazuri in care suntem iritati de comportamentul altora (da, asta inseamna ca pe un alt nivel din personalitatea noastra si poate ca la o alta intensitate continem si noi acea trasatura);
– atunci cand admiram foarte mult o persoana fara sa o cunoastem suficient de bine;
– cand cunoastem o persoana de foarte putin timp, dar suntem siguri ca ne-am facut o imagine destul de precisa in privinta acesteia (de fapt ne construim o impresie, subiectiva, nu o imagine).

Cum poti testa proiectiile pe care le faci:

– sa te intrebi cat de bine cunosti in realitate persoana despre care emiti o judecata;
– sa incerci sa-ti explici de ce ai o raportare emotionala atat de puternica in raport cu o persoana, o trasatura, o idee sau o convingere;
– atunci cand este posibil, sa verifici propriile convingeri despre o persoana intreband-o cum vede imaginea pe care ti-ai construit-o tu.

Atunci cand suntem atenti la proiectiile pe care le facem, apare ocazia unui lucru nemaipomenit: in masura in care ne dam seama ca lucrurile care ne deranjeaza si pe care le acuzam la ceilalti le continem si noi, acceptarea celuilalt devine mai usoara. Adica apare mai multa intelegere, flexibilitate si caldura in relatia cu celalalt.

*In consilierea psihologica si in psihoterapie, proiectia este vazuta ca un mecanism de aparare si este definit ca fiind tendinta inconstienta a unei persoane de a expulza din sine si de a localiza in altcineva idei, emotii, ganduri, convingeri pe care nu le recunoaste la sine, le considera indezirabile si cu care nu vrea sa fie asociat. In acest fel se „protejeaza” de acele continuturi pe care nu are suficienta forta sa le recunoasca si sa le rezolve.