Jocurile psihologice.

Jocurile psihologice au fost descrise de Eric Berne, fondatorul Analizei Tranzactionale, o scoala de psihologie si o teorie explicativa a personalitatii. Jocurile sunt o serie de tranzactii relationale (interactiuni) care presupun o structura anume, un anumit final, o miza, capcane si un trigger. Unele jocuri sunt usoare ca „Acum te-am prins, ticalosule!” in timp ce altele sunt de fapt drame ca „Violul” sau „Sinuciderea”.

Jocurile din AT sunt diferite fata de cele obisnuite si isi au sursa in acele zone ale personalitatii noastre in care trebuie sa aducem imbunatatiri.

De cele mai multe ori, initiem si desfasuram jocuri in mod inconstient. Facem asta din diferite motive: nevoia de a primi confirmari, de a fi ajutat, de a fi agresiv (dar intr-un mod in care agresivitatea noastra sa para indreptatita), de a ne demonstra faptul ca avem mai multa putere decat celalalt.

Unul dintre aceste jocuri este „Acum te-am prins, ticalosule!”.

Imagineaza-ti ca cineva te invita in vizita la el/ea acasa. Face curat, aranjeaza lucrurile prin camera. Adica se poarta firesc si in acord cu ceea ce ati stabilit. Dar mai face ceva: ascunde un obiect astfel incat sa nu il vezi si sa te impiedici de el. Tu mergi in vizita si totul decurge normal, pana cand te impiedici de obstacolul ascuns si cazi. Reactia persoanei care ti-a intins capcana va fi de tipul „Ha! Nu pot sa cred ca ai cazut! Ce stangaci esti! Chiar nu esti in stare sa fii mai atent?”. Daca ai intreba, in mod firesc, de ce era ascuns acel obiect de care te-ai impiedicat, ti s-ar raspunde „Nu stiu despre ce vorbesti. Si chiar daca eu l-am asezat acolo, oricum trebuia sa fii mai atent, esti singur responsabil de locul prin care mergi si de cum te tii pe propriile picioare”.

Aceasta situatie descrie suficient de bine tipul de joc „Acum te-am prins”. Imi aduce aminte si de manevra aceea militara prin care o parte dintr-o armata pare ca se retrage doar pentru ca cei care ataca sa fie inconjurati.

Cum s-ar fi desfasurat scena de mai sus astfel incat sa nu fie un joc ? Cel care a facut invitatia ar fi fost sincer si ar fi spus „ Cred ca ma supara ceva la tine. M-am gandit chiar sa te pun intr-o situatie jenanta, sa-ti intind un fel de capcana. Nu stiu prea bine care e problema, tu ce crezi ?”.

Scopul acestui joc este de a-l pune pe celalalt intr-o pozitie de inferioritate, de a-l face sa para incompetent, nesigur sau neatent. Printr-o gandire usor „magica”, daca cineva este coborat intr-o pozitie inferioara, atunci celalalt urca pe o pozitie superioara (dar probabil imaginara).

Din pacate persoanele implicate in aceste jocuri traiesc unele momente intense, dar fara ca relatia dintre ei (de orice natura ar fi ea) sa se imbunatateasca, sa devina mai apropiati sau sa se cunoasca mai bine.

Nu intamplator aceste tipuri de interactiuni au fost numite „jocuri”: pentru ca ele rateaza autenticitatea.

Games People Play, pdf:

http://xa.yimg.com/kq/groups/28689774/2118755013/name/ericberne-gamespeopleplay%255B1%255D.pdf