Principiul al doilea al termodinamicii (văzut din perspectivă psihologică).

Principiul al doilea al termodinamicii spune că transferul de caldură are loc în cazul unei diferențe de temperatură și că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă.

În fizică, cantitatea de căldură este simbolizată prin Q. În psihologie, mai bine zis în psihologia de cuplu, Q este:

– disponibilitate emoțională (sunt atent la emoțiile tale și țin cont de ele vs. le observ, dar nu prea mă interesează și sunt atent mai mult la nevoile mele);
– inteligență emoțională (pot distinge între mai multe tipuri de emoții și implicațiile lor);
– generozitate (sunt suportiv, renunț la ceva ce imi place în favoarea unui lucru care îți place ție, îți acord timp, resurse și te ajut);
– răbdare (nu primesc unele lucruri de care am nevoie de la tine, dar am răbdare și încredere că le voi primi);
– maturitate emoțională (nu am fluctuații mari în emoțiile pe care le am față de tine, știu să pun niște limite de care am nevoie pentru a mă proteja, dar și pentru a proteja relația noastră, îmi pot exprima emoțiile pozitive și negative).
– încredere în calitățile celuilalt (poate că nu le manifești suficient de mult sau nu crezi că le ai, dar eu ca partener le văd și cred că se vor dezvolta).

Ceea ce mi se pare foarte interesant este nedreptatea aparentă dintr-o asemenea relație. De ce intr-o relație pe care amândoi și-o doresc, un partener care deși nu primește suficient oferă mai mult, face un efort mai mare și este mai atent în comparație cu celălalt ?

Am întâlnit de multe ori situația asta și în consilierea psihologică: relația de cuplu nu mergea prea bine, unul dintre parteneri făcea mai multe greșeli și tocmai celălalt, mai prezent și mai conștient, venea la consiliere pentru a încerca să repare relația. M-am și bucurat de generozitatea și maturitatea unor persoane, daruri pe care nu le meritam atunci.

Aflați la un anumit nivel de dezvoltare personală, faptul că suntem mai conștienți pur și simplu ne obligă să facem mai mult. Este ca un program strecurat de Natură în genele noastre pentru a ne asigura evoluția. În afara relațiilor de cuplu, acest lucru se observă ușor în cazul personalităților care au adus schimbări esențiale în societate (și nu puține au scăpat „nepedepsite”). Zilele astea m-am gândit la Martin Luther King Jr. Și mai este și explicația simplă (din fizică): cineva care nu are un lucru nu poate să îl ofere.

Când ești conștient, în relația ta de cuplu, de funcționarea acestui principiu al termodinamicii și ai suficientă încredere și forță în a-ți menține Q-ul (dar fără a fi dependent de partener) poți fi sigur de faptul că iubești acea persoană.

Și nu e nimic nedrept, doar că e nevoie de efort.


Workshop de Parenting

Poate ca te-ai intrebat care sunt avantajele pe care psihologia ti le poate aduce atunci cand vine vorba de parentalitate si de particularitatile relatiei dintre parinti si copii.

Pot sa spun cu siguranta ca acestea sunt foarte multe. O stiu nu doar din analiza personala, dar si din experienta orelor in care am ascultat, am observat si am lucrat cu multi copii, parinti si adulti.

Asa cum inainte de a avea un copil este firesc sa iti faci unele analize medicale

sau sa iti ingrijesti mai mult corpul, o atitudine la fel de matura este si aceea de a te folosi de cunostintele pe care psihologia si alte stiinte recente, ca genetica comportamentala, le-au strans de-a lungul timpului.

Cu ajutorul acestor informatii si prin unele tehnici poti aduci schimbarile de care ai nevoie, dar mai intai vei intelege:

– cum interpreteaza copiii lumea din jur, adica experienta pe care o traiesc si ce nevoi psihologice au acestia;

– cum si ce comunica in perioada in care inca nu verbalizeaza;

– cum se poate imbunatati relatia voastra de cuplu incat sa devina un fundament pentru cresterea armonioasa a copilului;

– ce tipare sau blocaje au existat in copilaria ta intre tine si parintii tai si cum poti evita repetarea lor;

– ce stil de parinte ai si unde e nevoie sa aduci imbunatatiri.

Stiu ca sunt persoane convinse de faptul ca psihologia parintilor nu are nicio influenta asupra copiilor si ca trasaturile au fost transmise pe cale genetica, deci in trecut, asa ca alte schimbari nu pot si aduse. Totusi cercetarile din epigenetica le-ar demonstra contrariul: sunt experiente emotionale care activeaza sau dezactiveaza unele gene. In plus, am ascultat suficient de multe persoane care au simtit nevoia ca parintii lor sa ii fi inteles mai bine, sa comunice altfel si sa ii inteleaga mai mult.