Cum te cert cand iti vreau binele ?

Sa ne gandim la urmatoarea situatie: ai un copil, un partener sau un prieten care de foarte multe ori ia decizii, are unele convingeri sau comportamente care nu ii fac bine sau nu fac bine relatiei voastre. Din acest motiv esti preocupat. Simti nevoia sa ii atragi atentia, cu atat mai mult daca se intampla des. O sa fiu si optimist si o sa imi imaginez ca ai diferentiat deja intre preferintele tale, adica nevoile tale personale si nevoile acelei persoane sau ale relatiei voastre.

Poate ca la fel de des se intampla ca observatiile tale sa nu aiba un efect pozitiv sau chiar acea persoana sa se revolte desi ii vrei binele. Complicata situatie: cu cat ii arati mai mult ce nu face bine, cu atat mentine acele atitudini sau pur si simplu nu le schimba.

Cum faci ? In primul rand nu trebuie sa iti mai pui problema de a aduce o schimbare la celalalt. Acest obiectiv trebuie sa il lasi pe locul doi. Primul lucru de care trebuie sa te ocupi este distanta care a aparut intre voi. Atat timp cat nu micsorezi acea distanta, nu poti ajunge la el. Si daca el nu te lasa sa te apropii, nu va accepta si poate ca nici macar nu se va gandi sa aduca o schimbare. Daca tot esti preocupat ar fi bine sa incepi prin a te gandi cand a inceput sa creasca distanta dintre voi si prin ce lucruri ai contribuit si tu la acea distanta.

In privinta observatiilor sau criticilor pe care i le aduci trebuie sa tii cont de un lucru esential: ele trebuie sa fie echilibrate printr-o comunicare pozitiva ! (sa ii vorbesti si de calitatile sale, de momentele in care a luat decizii bune, despre trasaturile sau gesturile care iti plac la acesta si care sunt frumoase sau valoroase).

Stiu ca pare paradoxal, dar atunci cand vrei sa faci observatii, pe o perioada mai mare, cuvintele bune si complimentele trebuie sa fie cu mult superioare criticilor ! Cu atat mai mult daca esti un parinte si vrei sa aduci unele schimbari pozitive in comportamentul copilului !

In cazul in care comunicarea ta contine doar critici si nu este suficient de pozitiva (desi ii vrei binele !) celalalt se va simti fie ca puiul de urs (amenintat, coplesit, speriat si se va retrage, adica se va indeparta de tine) fie care ursul cel mare (se va revolta prin tot felul de comportamente, va deveni agresiv si din nou se va indeparta de tine).

(aceasta rezistenta impotriva schimbarilor cerute de alte persoane este un mecanism cu o varsta de mii de ani, strans legat de modul in care s-a format identitatea noastra si de cel mai mare castig al omului: constienta)

Image

http://www.goodtherapy.org/therapy-for-parenting.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Pareto_principle

foto: http://www.flickr.com/photos/scatterbrainsj/6953278537/

 

 

Anunțuri

Ne citim si pe Facebook ?

http://www.facebook.com/pages/Psiholog-Costin-Jelea/363602620420653


Despre a merge la psiholog lasand prejudecatile pe drum.

Nu sunt surprins de imaginea pe care cei mai multi oameni o au despre a merge la psiholog. Cei mai multi oameni care nu au cunostinte de psihologie cred ca pentru a merge la psiholog  trebuie sa ajunga intr-un fel de punct critic in viata lor sau la un moment in care nu mai au suficient control asupra unor emotii, ganduri sau comportamente.

Nu este asa. Persoanele aflate intr-un moment de suferinta suficient de puternica incat sa le dezorganizeze viata merg mai degraba la un psihiatru. Acesta are formare in medicina cu specializarea in psihiatrie si de regula prescrie si un tratament cu medicamente (antidepresive sau antipsihotice in diferite concentratii).

Persoanele care merg la psiholog (la consiliere psihologica) sunt persoane suficient de stabile emotional si de puternice incat sa aiba activitati profesionale, relatii si o viata sociala normala.

La un nivel personal, pentru un client mai apare o piedica si anume orgoliul. Cineva isi poate spune „dar ce, nu ma pot descurca singur, trebuie sa accept ca nu pot sau nu stiu sa imi rezolv o problema ?”.

Aflata in acest punct, acea persoana trebuie sa afle in primul rand ca intr-o sedinta cu un psiholog, clientul face cele mai mari eforturi, de la el se asteapta cea mai mare parte a muncii celor doi si tot acestuia i se vor cuveni cele mai multe merite. Iar in al doilea rand, ar mai trebui sa stie ca nu este de fiecare data suficient sa ai informatii, vointa sau alte resurse pentru a analiza, a clarifica si a schimba unele probleme de ordin psihologic. Tocmai din acest motiv si psihologii merg nu doar in timpul formarii, dar si cand au nevoie, la alt psiholog.

Cateva dintre motivele pentru care oamenii merg la psiholog:

-pentru a aduce schimbari in unele de moduri de a fi pe care le simt inconfortabile (timiditate, neincredere, dificultati de comunicare);

-pentru a se cunoaste mai bine cu atat mai mult cu cat sunt intr-un moment dificil (autocunoasterea pe cat suna de banal pe atat este de esentiala pentru viata fiecaruia);

-pentru a intelege semnificatia sau implicatiile unor evenimente prin care trec si a responsabilitatii pe care o au;

-pentru a intelege si a schimba, daca este nevoie, rolul sau felul de a fi intr-o relatie de cuplu sau de alt tip.

-pentru dezvoltarea lor personala, pentru a fi mai buni, mai eficienti;

-pentru a trece peste blocaje, unele dureroase, incat sa isi dezvolte mai mult cel putin o dimensiune a personalitatii lor.

 

Si o situatie aparent paradoxala care ma bucura foarte mult de fiecare data cand o intalnesc: la psiholog vin oameni, deloc rar, superiori in dezvoltarea lor personala in comparatie cu cea a psihologului (cel putin in unele aspecte ale vietii lor).

Esti usor confuz in legatura cu afirmatia de mai sus ? E bine! In felul asta iti pui unele intrebari legate de persoana psihologului, de client si de munca lor comuna la care pana acum poate ca nu te-ai gandit.

 

* exista o diferenta mare intre rolul si formarea psihologilor, consilierilor, psihoterapeutilor si psihiatrilor. Dar ce am scris mai sus ramane valabil chiar si fara aceasta clarificare. Din pacate textele cele mai lungi sunt si cele mai putin citite asa ca nu am intrat in detalii.