Cu cartile pe masa.

Ma bucura intotdeauna nevoia pe care clientii o au ( constient sau nu) in consilierea psihologica de a le fi acceptate ideile, emotiile sau gandurile pe care acestia le considera nepotrivite sau poate absurde. Despre aceasta nevoie a clientilor si despre faptul ca psihologii trebuie sa aiba o anumita structura interna (adica sa le fie usor sa accepte si sa nu aiba tendinta de a emite judecati) se poate citi in orice carte despre introducere in consilierea psihologica.

Ma bucur cand intalnesc aceasta nevoie si cand ii raspund pentru ca o vad ca pe o „veste” buna, ca pe o nevoie pozitiva a personalitatii noastre care ne aduce ordine. Asa ca imi permit sa generalizez aceasta nevoie si sa ma gandesc ca toti avem nevoia de a ne deschide, de a vorbi despre lucrurile care ni se par urate la noi si de a fi ascultati si acceptati.

Sunt unii clienti care inca de la primele intalniri vor solutii pentru problemele lor, vor studii si carti care sa le rezolve pe toate cat mai repede. Dar ei, si poate ca si unii psihologi, subestimeaza efectele puternice care apar atunci cand clientul se deschide si psihologul accepta.