Cu cartile pe masa.

Ma bucura intotdeauna nevoia pe care clientii o au ( constient sau nu) in consilierea psihologica de a le fi acceptate ideile, emotiile sau gandurile pe care acestia le considera nepotrivite sau poate absurde. Despre aceasta nevoie a clientilor si despre faptul ca psihologii trebuie sa aiba o anumita structura interna (adica sa le fie usor sa accepte si sa nu aiba tendinta de a emite judecati) se poate citi in orice carte despre introducere in consilierea psihologica.

Ma bucur cand intalnesc aceasta nevoie si cand ii raspund pentru ca o vad ca pe o „veste” buna, ca pe o nevoie pozitiva a personalitatii noastre care ne aduce ordine. Asa ca imi permit sa generalizez aceasta nevoie si sa ma gandesc ca toti avem nevoia de a ne deschide, de a vorbi despre lucrurile care ni se par urate la noi si de a fi ascultati si acceptati.

Sunt unii clienti care inca de la primele intalniri vor solutii pentru problemele lor, vor studii si carti care sa le rezolve pe toate cat mai repede. Dar ei, si poate ca si unii psihologi, subestimeaza efectele puternice care apar atunci cand clientul se deschide si psihologul accepta.


The hedonic treadmill (suntem uneori ca un magar care are un morcov in fata)

  Aceasta teorie vorbeste despre tendinta oamenilor de a reveni la un nivel constant de fericire, in ciuda evenimentelor pozitive sau negative prin care trec. Este o veste buna daca esti fericit in mod constant (si daca nu te bucuri de viata in mod constant cum e ?)

  In urma unor studii psihologii au observat ca dupa ce in vietile noastre apare un nivel semnificativ de bucurie sau de tristete, de castiguri sau de pierderi, in timp noi tindem sa ne adaptam acelor evenimente si sa revenim la un nivel constant (evenimente bune sau rele, si ce ciudat suna „adaptarea la evenimentele fericite). Nivelul constant de Well-Being se pare ca depinde de tipul de temperament pe care il avem (temperamentul fiind innascut).

  Aceasta teorie nu sustine faptul ca in urma unor evenimente fericite sau a unei dezvoltari pe mai multe planuri, nivelul constant si subiectiv de fericire nu suporta modificari. Cu alte cuvinte, daca reusesc sa ma dezvolt pe acele planuri semnificative, importante, pe care mi le doresc imi pot creste nivelul de fericire, doar ca poate ajunge din nou constant, dar pe un nivel superior (ca o spirala ascendenta cu mici pauze ?)

  Aceasta teorie te poate face mai atent in momentele in care trebuie sa iei decizii majore, cand una dintre variante iti pare mai atragatoare si te gandesti ca iti va fi mult mai bine: sa pleci din tara cu gandul la un alt job, sa fii intr-o relatie cu o (alta) persoana sau sa parasesti pe cineva, sa iti schimbi domeniul de activitate, sa iti doresti mai multi bani desi esti la un nivel mai mult decat confortabil in planul asta, sa faci un copil (mi-am adus aminte de un studiu despre care am scris si care spunea ca a avea un copil nu te face mai fericit, ba din contra).

  Ca intotdeauna, este esential sa ne cunoastem suficient de bine incat sa stim ce ne face fericiti pe termen lung, ce ne aduce satisfactie si ce ne implica personalitatea in cat mai multe dimensiuni si intr-un mod natural (motivatia intrinseca).

Bazele teoriei au fost puse in 1971 de catre  P. Brickman si D. T. Campbell.

http://positiveemotions.gr/library_files/F/Fujita_Diener_Life_2005.pdf


Esti fractal cu mine, sunt fractal cu tine !

Te-ai gandit ca poate asa sunt toate lucrurile din lumea asta, o parte dintr-un fractal ? Sigur ca te-ai gandit, la cat de „bombardati” suntem de citate despre spiritualitate. Dar cum isi gaseste loc aceasta idee de conexiune in munca unui psiholog ? Psihologia unei persoane nu trebuie separata niciodata de mediul social, cultural si de mostenirile istorice ale grupului din care aceasta face parte.

Apar insighturi utile mai ales atunci cand facem o analogie intre modul in care apar, se transforma sau dispar anumite miscari culturale, ideologice sau chiar tendinte din politica internationala si transformarile prin care trece personalitatea fiecarei persoane. Ma gandesc la Evul Mediu, Renastere, conservatorism, liberalism, a fi de dreapta sau de stanga. Aceste miscari sunt expresia concreta a unor nevoi ale oamenilor (e adevarat ca nu mereu ne iese bine, dar e un proces lung).

Primavara Araba nu iti seamana putin cu nevoia de individuatie ? Adica de a avea libertatea de a spune, de a sustine si de a dezvolta ceea ce este valoros pentru tine, dar nu dauneaza altuia ? Trasaturile esentiale ale acestor transformari sociale le poti gasi in personalitatea fiecarei persoane, in „concentratii” diferite. Exact cum se intampla la fractali.

Asa ca un psiholog, avand in fata un client, se poate intreba: prin ce experienta a trecut aceasta persoana ? De ce experienta are nevoie? Ce experiente evita ?Image