„Small steps Ellie, Small Steps”

Îți recomand să citești acest post începând cu sfârșitul următorului citat.

“ Așa cum corpul nostru este încă un corp de mamifer, care mai prezintă unele stări anterioare, similare acelor animale cu ‘sânge rece’, tot așa sufletul nostru este un produs al evoluției care, analizat în sens invers până la originea sa, tot ne mai dezvăluie nenumărate arhaisme.

Dar și acea neîncredere a primitivului față de tribul vecin, pe care credem că am depășit-o de mult cu ajutorul organizațiilor care cuprind întregul mapamond, ne-a revenit în cadrul acestui război în dimensiuni gigantice. Dar nu doar un sat învecinat este pur și simplu ras de pe fața pământului, nu doar câteva capete sunt ‚’trase pe sfoară’, ci țări sunt devastate și milioane de oameni sunt uciși.

Când asemenea simboluri apar într-un număr mare de indivizi și nu sunt înțelese, ele încep să-i adune la un loc, ca printr-o forță magnetică, pe acești indivizi, și astfel se formează o masă. Conducătorul ei va fi găsit curând într-un individ care vădește în cel mai mic grad forță de rezistență, cea mai neînsemnată conștiință a răspunderii și ca urmare a inferiorității sale, cea mai puternică voință de putere.

Separarea de natura sa instinctuală introduce necondiționat omul civilizat în conflictul dintre conștient și inconștient, spirit și natură, știință și credință, adică într-o scindare a ființei sale, care poate deveni patologică în momentul în care conștiința nu mai poate neglija sau reprima natura instinctuală. Aglomerarea de indivizi ajunși în această stare critică declanșează o mișcare de masă, care se pretinde avocatul oprimaților.Potrivit tendinței predominante a conștiinței de a căuta în mediul înconjurător sursa tuturor năpăstuirilor, revendicarea se referă la schimbări politico-sociale exterioare, despre care se presupune necritic că ar putea rezolva și problema mai profundă a clivajului personalității.

Vestul s-a mai ales și cu un mare dezavantaj psihologic, care se făcuse simțit într-un mod neplăcut încă pe vremea național-socialismului german : acum umbra poate fi arătată cu degetul ; ea s-a împământenit acum în mod evident de cealaltă parte a graniței politice, iar noi suntem de partea binelui și ne bucurăm că posedăm idealuri corecte ‘’ (C.G. Jung, Civilizația în tranziție).

În rândul științelor care au ca obiect de studiu omul cu linia sa de evoluție, cu psihologia, genetica și neuropsihologia sa, cred că unele perspective asupra psihicului uman ale lui C.G. Jung sunt la fel de actuale.

Nu văd contradicții în esență între perspectiva sa și alte teorii asupra psihicului uman, le văd mai degrabă drept completări, ocupând un spațiu rămas neobservat sau nedezvoltat. Și chiar dacă aș vedea contradicții, aș fi “ca la mine acasă”: pune trei psihologi la o masă ( din aceeași orientare chiar!) și sunt sigur că nu vor fi în mare masură de acord cu o problemă ( a se vedea “the dodo bird verdict” din psihoterapie). O teorie nu își pierde valabilitatea doar pentru că are câteva zeci de ani. Ea rămâne valabilă atât timp cât reușește să explice, să surprindă anumite dinamici și să le dea un sens.

Sau mai poate cineva să susțină, privind sub stratul subțire al civilizației omului modern, că am depășit demult un nivel de evoluție suficient de înalt astfel încât o teorie a psihicului uman de acum 70 de ani să nu ne mai poată descrie?

Nu ne conduc, în mare, aceleași motivații ca și acum o sută de ani? Nu a rămas încă frica, în nenumăratele ei forme, deghizată, o pârghie imensă în deciziile sau comportamentele noastre ?

E adevărat ca nu mai suntem oamenii arhaici, primitivi, iar dovezile sunt multe și evidente. Acum mă gândesc doar la cele psihologice: îndepărtarea de instinct (sub aspectul culturii), nevoia de cultură, conflictul aparent dintre religie și știință, valoarea acordată individului și altele. Suntem într-un stadiu de trecere. Dar cum altfel? Natura nu ia pauze.
Acesta este motivul pentru care de fiecare dată când cineva imi vorbește cu multă ușurință și patos despre spiritualitate, Iubire și Sine, ridic mereu o sprânceană și rămân cu “antenele” deschise. E adevărat că sunt multe asemenea cazuri autentice, dar nu mulți au o preocupare legitimă pentru aceste teme. Drumul trebuie să înceapă cu preocuparea pentru neajunsurile și dificultățile personale, cât se poate de ne-transpersonale și concrete. Este ca și când vrei să ajungi undeva sus folosind o scară , dar vrei să treci peste 10 trepte dintr-o dată. Nu vrei să începi cu prima și în timp ce urci să vezi din ce ești făcut și ce mai întâlnești pe drum?

Nu sunt deloc un pesimist. Cred că omenirea va ajunge la un nivel de evoluție care a început deja să fie intuit odată cu intrarea în alt Eon. Dar drumul o să fie lung și la fel de greu ca până acum. Nu a trecut nici o viață de om de la atrocitățile din Al Doilea Război Mondial, iar în Germania încă mai sunt focare de neonazism în plină dezvoltare, întreținute financiar și ideologic de oameni pe care dacă îi cunoști cred că îi vei eticheta drept culți și civilizați. Și nu cred că te-ai înșela. Doar că nivelul de cultură și inteligență nu este direct proporțional întotdeauna cu dezvoltarea spirituală și morală (am zis spirituală și nu religioasă). Rasismul e încă prezent și o duce chiar binișor în unele dintre cele mai dezvoltate țări. Civilizate! Sau poate crezi că genul acesta de evenimente aparțin mai mult de trecut. Eu nu cred că este așa. Acum 16 ani Radovan Karadzic a ordonat uciderea a 8000 de musulmani din Srebrenita. Mi se pare că doar într-o lună. De ce? Pentru că erau de altă etnie. Apropo, Karadzic a fost pshihiatru și a profesat în Sarajevo, iar când a fost arestat, pretindea că este expert în medicina alternativă. Nu este fascinantă psihologia ?

Evoluția ține cont și de zonele necunoscute, nemanifestate, iar la oameni aceste zone cuprind și inconștientul personal și cel colectiv. În această parte a psihicului pot exista trăsături negative ale personalității aflate în stare latentă, dar care pot fi trezite în anumite condiții și apoi concretizate. Acesta este motivul pentru care cred că nivelul nostru de dezvoltare nu poate fi estimat doar după ceea ce manifestăm în public sau în zona de “confort”, adică în viața de zi cu zi, când nu există întotdeauna situații care să ne scoată din această zonă, să ne ofere o imagine (completă!) încât să ne cunoaștem și partea de Umbră. Totuși, cred că modul în care ne manifestăm în trafic, când conducem, ne dă câteva indicii. Mă întreb, făcând o paralelă cu evenimentele din fosta Iugoslavie, cum am fi reacționat fiecare dintre noi dacă am fi fost prinși în conflictul interetnic, de mici dimensiuni, din Târgu-Mureș din 1990? Nu mă interesează manipularea sau politica acum, deși e realizată tot de noi și tot noi plătim. Consider drept indicator, acum, răspunsul manifestat, individual sau colectiv. Manipularea poate fi puternică, dar responsabilitatea personală nu poate fi exclusă când împuști de la patru metri un grup de zece copii, unul câte unul, iar pe restul de doi îi împusti după ce au cărat primele cadavre (Echipa Scorpionilor din același conflict bosnian). Asta după ce acești soldați au fost binecuvântați de un preot. Ce moșteniri culturale, istorice și religioase imense au fost acolo!

Evenimentele din Norvegia, în care acel om a împușcat 84 de oameni, într-o țară în care era atât de cunoscută pentru pace, mi se pare un exemplu foarte bun de dinamici psihice personale și colective care se întrepătrund. Sunt sigur că au fost foarte puțini oameni care au înțeles semnificația faptului că din această țară venea un număr mare de romane polițiste (“noir fiction, crimeculture”) în care crimele erau de o foarte mare violență și complexitate. Imaginea se completează dacă cunoaștem puțin și mitologia scandinavă. Conținuturile acestea psihice colective au rămas la nivel de fantezie, iar în mod adecvat, erau folosite pentru a crea ceva, în aceste cazuri romane polițiste. Dar la aceleași conținuturi au acces, în mod inconștient, și alți oameni, iar dacă cineva are o predispoziție patologică nu reușește să le mai dea curs în mod adecvat și nici nu le poate ține piept. Aici sunt conținuturi psihologice cu o mare încărcătură energetică, iar o personalitate bolnavă nu le poate gestiona pozitiv. Așa a fost cazul lui Anders Breivik (extremist de dreapta). Acesta a spus că recunoaște că au fost atrocități dar că era nevoie de o schimbare în societate. Adică în afara lui! Cum ar fi fost dacă ar fi început schimbarea din societate mai întâi cu propria sa persoană?

Îmi aduc aminte că s-a vorbit despre polițistul care a fost anunțat de împușcăturile de pe insulă, iar acesta nici nu a putut să creadă. Era polițist! Asta unui psiholog îi sună a negare. Cu alte cuvinte nici măcar noi polițiștii, a căror datorie e să gestionăm actele în care este prezentă agresivitatea, ei bine nici măcar noi nu vrem să auzim de ea. În unele zone ale Norvegiei, polițiștii nici nu purtau arme. Păi dacă nu le purtați voi băieți, o să le poarte altcineva. Nu admir autoritatea în mod special și nici armele, dar cred în asumarea autentică a rolurilor: daca ești chirurg nu respingi, conștient sau inconștient bisturiul, dacă ești polițist și un om împușcă tineri, impune-ți ordinea. Evident că au sosit autoritățile, dar sper că înțelegi subtilitatea acestor dinamici.

Greșim dacă considerăm aceste manifestări ca fiind cazuri ale unor indivizi și atât! Este evident că le aparține responsabilitatea, dar în același timp există și o responsabilitate comună. Aceste conținuturi colective se manifestă prin individ după cum prin individ are loc și fiecare câștig al umanității. Aici este vorba, strict din perspectivă psihologică, de materializări ale unor procese colective încă insuficient înțelese, nerecunoscute și neînțelese. Îmi aduc aminte cum un intelectual și om de cultură român, un cunoscut istoric cu reputație impecabilă, nu își putea explica cum el și o parte însemnată din intelectualitatea română era atinsă de curentul antisemitismului.

Mă întorc la norvegieni: ce au făcut după atac? Au cumpărat un milion de lumânări și au întărit ideea de pace și uniune, lucru natural și demn de orice țară civilizată. Dar ce mă îngrijorează este lucrul pe care cred că nu l-au făcut:  s-au întrebat despre propriile porniri violente sau despre propria agresivitate ? S-au dus la un poligon să tragă într-o țintă și să își dea voie să își imagineze cum trage în Breivik? În acord cu imaginea cu care aceștia se identifică sunt aproape sigur că au fost foarte puțini. Cred că mai degrabă au avut o atitudine de tipul ”asa ceva nu se poate.. trebuie să ținem în frâu toate pornirile astea nedemne de o țară civilizată ca a noastră”. Da.. până data viitoare. S-au întrebat dacă nu cumva pe lângă pacea și nivelul de civilizație înalt nu cumva mai conțin și alte încărcături inconștiente? Încărcături pe care le consider naturale. O asemenea întrebare nu ar trebui să lezeze pe absolut nimeni, de la soldat la Papă, din moment ce sfinți nu suntem, iar exemple negative sunt la tot pasul. Dar occidentalul s-a identificat demult cu imaginea omului (doar) civilizat. Identificarea aceasta deschide automat o scindare: dacă eu sunt civilizat, în mod logic altcineva este necivilizat, pentru că altfel eticheta nu poate exista. Și de regulă au văzut oamenii lipsiți de civilizație în afara granițelor lor, nu în propria casă și mai ales în propria persoană. E mult mai ușor și te ferește de anxietate când vezi doar relații simple de tipul stimul-reacție. Când vezi un singur drum nu poți alege altul.

Dacă consideri că mentalul colectiv nu are nicio influență asupra ta, te asigur că nu ești atent. Este ca și cum ai spune că nu contează pământul în care își are rădăcinile un copac și că nu are nicio influență asupra lui. În același mod în care moștenim material genetic, moștenim și material cultural și mitologic.

Sper să se înțeleagă de ce am dat aceste exemple negative. Omul are o mare “pasiune” pentru inerție și pentru căile cunoscute. Ți-ai propus cumva să alergi pentru sănătatea ta de câteva luni bune și nu ai făcut-o? Este nevoie de mult timp pentru a trece de la un nivel de evoluție de tipul “sunt suficient de evoluat încât să mă îngrijesc de oamenii la care țin: familie și prieteni”, la o atitudine “sunt suficient de evoluat încât să mă îngrijesc de Viață în multiplele ei forme”.

Este nevoie de mult timp, conștientizare și efort pentru schimbări în profunzime, de esență și nu aparente în mentalul colectiv.

http://www.euinside.eu/en/news/srebrenitsa-the-inconvenient-memory

http://www.bloomberg.com/news/2011-08-25/stieg-larsson-trio-opens-cold-killing-world-of-scandinavian-noir-books.html

http://www.nytimes.com/2010/06/16/books/16noir.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Operatiunea_-Cofariu_0_224977912.html

http://librarie.carturesti.ro/opere-complete-vol-10-civilizatia-in-tranzitie-248930



-

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s