„Why men need to think about their fertility too”

Dar daca putem sa facem mai mult pentru calitatea vietii copilului inainte ca acesta sa se nasca?

Mostenirea genetica are o greutate enorma in dinamica personalitatii noastre. Imi amintesc chiar de unele studii care vorbeau despre o corelatie intre experientele de viata ale parintilor (in principal insuficienta resurselor) si orientarea politica a copilului devenit adult. Dar sunt si alte experiente ale parintilor care merita foarte multa atentie: alimentatia, stresul, stilul de viata activ sau pasiv, deschiderea catre experienta, stabilitatea emotionala, controlul emotiilor negative.

Chiar si psihologii au trebuit sa accepte faptul ca psihoterapia nu este suficient de eficienta in cazul tulburarilor de personalitate. Unii specialisti spun ca anumite tulburari nu sunt tratabile.

De fapt este vorba de startul pe care il oferi copilului. Sigur ca el poate sa recupereze, dar va fi nevoie de un efort mult mai mare.

Zarurile nu cad simultan: primul care se asaza si va hotari startul copilului este cel ce tine de genetica. Celalalt, fiind vorba de educatie si experiente, accepta mai usor sa fie repozitionat.

Unele resurse pot fi indreptate spre ceea ce putem schimba acum si nu sa investim apoi in cursuri de parenting, consiliere sau psihoterapie.

 

Link:

Why men need to think about their fertility too


Porn is bad!

„“For the first time in human history, the images’ power and allure have supplanted that of real naked women. Today, real naked women are just bad porn.””

„After all, pornography works in the most basic of ways on the brain: It is Pavlovian. An orgasm is one of the biggest reinforcers imaginable. If you associate orgasm with your wife, a kiss, a scent, a body, that is what, over time, will turn you on; if you open your focus to an endless stream of ever-more-transgressive images of cybersex slaves, that is what it will take to turn you on. The ubiquity of sexual images does not free eros but dilutes it.”

The Porn Myth

far from getting more turned on by the idea of sex with his partner, he was less attracted to her


Why Parenting May Not Matter

Deși încă din 1998 Judith Rich Harris a publicat The Nurture Assumption, o carte în care critica și demonstra că nu părinții sunt factorul cu cea mai mare influență în dezvoltarea copiilor, parcă îi văd pe unii psihologi rozându-și unghiile în fața unei asemenea afirmații (cu spatele asigurat de studii serioase). Eu nu mi-am ros unghiile, dar mi-am bătut capul și așa am ajuns să acord mai mult geneticii din ceea ce credeam că aparține psihologiei.

M-am oprit totuși la acest articol pentru că este scris foarte frumos:

”I want you to consider the possibility that your parents did not shape you as a person. Despite how it feels, your mother and father (or whoever raised you) likely imprinted almost nothing on your personality that has persisted into adulthood. Pause for a minute and let that heresy wash across your synapses.

It flies in the face of common sense, does it not? In fact, it’s the type of claim that is unwise to make unless you have some compelling evidence to back it up. Even then it will elicit the ire of many. Psychologists especially get touchy about this subject. I do have evidence, though”

Păi dacă nu părinții reprezintă factorul cel mai important în formarea personalității copilului, atunci care sunt acești factori? Sunt cel puțin doi: genetica și ceilalți copiii din mediul din care face parte copilul și la care el se raportează.

Sigur că sunt multe diferențieri de făcut, dar sunt accesibile și foarte multe articole și lucrări pe această temă. Poți începe cu acestea:

Why Parenting May Not Matter

Peers are much more important than parents

Așa că dacă dai de un psiholog care, din reflex, tinde să explice toate dificultățile de natură psihologică ale unui adult doar în  raport cu experiențele din copilărie și mai ales *relația cu părinții* o să poți să-i spui ”trombon!”.


„pride may be a primary emotion”

” It was a pleasant life, filled with lots of people to talk to and lots of time to read, along with few anxieties or responsibilities. But after about a year, she started missing something”

„What I was missing was that late-night, hard-working knowing-we-were-doing-something-we-cared-about pride”

http://nymag.com/scienceofus/2016/09/motivate-yourself-by-appealing-to-your-own-sense-of-pride.html


Indignare, indignare, dar sa stim si noi.

Ce credeti despre faptul ca Franta a interzis purtarea costumelor de baie burkini pe plajele din Nisa?
 
Ce credeti despre legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex?
 
Vi se pare ca am inceput cu totii sa ne indignam din ce in ce mai usor si in raport cu aproape orice subiect? Si ca avem imediat o opinie desi acordam foarte putin timp pentru a ne informa?
 
Sunt foarte interesante discutiile pe aceste teme, dar nu acesta este motivul postarii.
 
Indiferent de pozitia pe care o ai fata de aceste optiuni, vei avea o pozitie morala si vei simti o anumita indignare. Si aici lucrurile devin si mai interesante pentru ca suntem convinsi ca pozitia noastra morala este complet rationala si ca am ajuns la aceasta dupa ce am parcurs in mod constient anumiti pasi si ca ne-am analizat bine argumentele.
 
Ei bine, nu e chiar asa.
Multe raspunsuri morale si chiar optiuni politice parcurg mai putin o cale rationala, dar una reflexa si inconstienta.
 
Si uite trei linkuri care iti spun mai multe despre aceste subiecte.
 
 
 

Cuvinte potrivite.

 
 Oare cum ar fi daca am folosi cuvintele si expresiile potrivite pentru gandurile si emotiile noastre?

Sa nu existe nicio implicatie in modul in care functioneaza mintea noastra daca atunci cand spun „sunt deprimat”, vreau, de fapt, sa comunic ca sunt trist, ingrijorat, dezamagit, ca mi-am pierdut entuziasmul sau ca pur si simplu am o dispozitie trecatoare?

Dar daca ai merge la medic si i-ai spune ca ai o durere, fara sa ii spui cat de intensa este aceasta, de cat timp a aparut, cu ce frecventa revine, in ce loc o simti si daca se asociaza si cu alte manifestari? Sigur ca tratamentul ar avea toate sansele sa fie unul insuficient.

Identificarea si comunicarea cat mai corecta a emotiilor si a gandurilor noastre este esentiala pentru o identificare buna a emotiilor celorlalti: pur si simplu ne permite sa ii intelegem sau ne impiedica. „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele” spunea Wittgenstein si e foarte greu sa-l contrazici.

O exprimare adecvata, dar nu neaparat rigida si formala (si nu trebuie sa fii psiholog ca sa poti face asta) are foarte multe implicatii: ne influenteaza imaginea de sine, dar si imaginea pe care o proiectam (daca vom fi intelesi bine sau nu) si ne regleaza (sau deregleaza) emotiile (asa cum psihoterapia cognitiv-comportamentala ne arata bine). Gandeste-te mai mult la asta.

Sigur ca putem gasi foarte multe exemple care sa sublinieze importanta unei comunicari adecvate.

Eu as vrea sa imi exprim… nu lehamitea, pentru ca simt si multa revolta, dar poate ca mai mult antipatia profunda pe care o simt de fiecare data cand la meteo, fiind iarna si avand o temperatura anormal de calda, aud o expresie foarte frumos impachetata ca “vremea este deosebit de frumoasa”.

Vremea nu este frumoasa in aceste conditii, dar este anormala, neobisnuita sau nefireasca. Ok, este placut sa nu tremuri, dar deja comunici ceva despre tine cand spui asta (ca nu iti place frigul).

Daca vrei sa comunici ceva despre vreme in aceste conditii, atunci este important sa spui ca vremea este neobisnuit de calda, mai ales ca transmiti aceasta informatii unui numar foarte mare de persoane.

Sau ti se pare normal ca la Polul Nord sa fie mai cald decat a fost la Bucuresti la sfarsit de an?

Sa spui ca vremea este anormala iti ofera ocazia de a te gandi la cauze si la efecte, nu doar la raportarea ta subiectiva. Efectul este modificarea climei, cauza suntem noi, cu totii (chiar daca nu ai masina si mergi pe bicicleta este o intreaga industrie care functioneaza doar pentru ca noi sa avem un telefon, ambulanta, laptop sau trei masini pentru o singura familie).

Prin urmare, folosind o exprimare corecta, vei simti, sper, o urma de vinovatie cand te plimbi prin parc in Decembrie si sunt 15 grade.

Iar vinovatia asta este un lucru bun. Doar nu mai ai iluzia ca orice emotie negativa ar trebui sa fie evitata cu orice chip?


Cinderella effect. Biologie si psihologie.

The “Cinderella effect”: Elevated mistreatment of stepchildren in comparison to those living with genetic parents.

Psihologii evolutionisti considera acest efect ca fiind o ramasita a unui instinct pe care il vedem manifestandu-se si astazi la unele specii, poate mai ales la primate: atunci cand un mascul omoara puiul unei femele pentru ca aceasta sa fie din nou disponibila pentru imperechere. Scopul masculului fiind de a-si transmite mai departe genele.

Sigur ca unii dintre noi isi vor da putin ochii peste cap, fiind revoltati de aceasta analogie intre o specie atat de evoluata cum este a noastra (in prezent) si instinctele unor primate. Dar ar fi o gimnastica a ochilor destul de gratuita: da, pastram ramasitele unor instincte primare, chiar daca ne place sau nu.

Sigur ca in prezent, pentru a-si transmite mai departe genele, un tata vitreg nu ucide un copil atat de usor pe cat se intampla pe o campie din Africa: pana una-alta am ajuns sa avem un cortex prefrontal respectabil, avem un sistem de legi si presiunea unor norme sociale. Prin urmare acel instinct s-a transformat, dar nu a disparut complet.

Dar Cinderella effect isi face simtita prezenta si acum: un barbat isi doreste sa aiba copilul lui(mai degraba decat sa adopte unul), frecventa accidentelor pe care le sufera un copil este mai mare in cazul in care acesta este in grija unui parinte adoptiv, dar si frecventa abuzurilor este semnificativ mai mare in cazul copiilor adoptati. In formele mai usoare probabil ca intalnim ezitarea unui barbat de a intra intr-o relatie cu o femeie care are deja un copil.

Asa ca vezi tu.. biologia ne influenteaza in continuare psihologia (formulare destul de imprecisa, dat fiind faptul ca nici nu pot exista separat).

Salutari creationistilor!

cititi mai mult aici: http://www.cep.ucsb.edu/buller/cinderella%20effect%20facts.pdf